LA STEAUA de M.Eminescu. in cuvinte incrucisate

      

 De la Mihai Eminescu, poezia lirică românească n-a cunoscut o altă realizare mai de seamă (…), repercusiuni mai întinse asupra întregului scris literar al vremii.. Tudor Vianu

ORIZONTAL: 1) La steaua care-a răsărit / E-o cale atât de lungă – Râu în Argentina. 2) Poetul întinde o punte între universal real şi cel al aparenţelor: … pe când nu s-a zărit / Azi o vedem, şi nu e – Hai şi noi la craiul, dragă, Şi să fim din… copii (Povestea codrului)– Poate de mult s-a stins în… 3) Pistă! – Corn de cerb – Iar raza ei abia… / Luci vederii noastre. 4) E-o cale-… de lungă– Interjecţie – Zeitate romană. 5) Poezia debutează cu versul: La steua care-a… – Tot astfel… al noastru dor. 6) A lucra pământul – Bolduri – Primele vocale. 7) Aurel Vlaicu – Nehotărâre. 8) Râu în Elveţia – Lumina stinsului… / Ne urmăreşte încă – A întrebuinţa (fig.). 9) Decebal, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun ş.a., zugrăviţi în vasta operă a lui Eminescu – Covor – Alecu Russo. 10) Un… atât de simplu, după vorbă, după port (Scrisoarea III) – Din Junii corupţi: Deşi ştiu c-a mea… d-a surda o să bată / În preajma minţii voastre de patimi îmbătată.11) Eternitate – Şi eu astfel mă… din jeţ pe gânduri, / Visez la basmul vechi al zânei Dochii (Sonet I) – 12) …vine nunta-ntragă-vornicel e-un grierel (Călin) – Pronunţare mai intensă a silabei a doua din vers, care alcătuieşte ritmul iambic al poeziei din titlul nostru (pl.).  

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

   
VERTICAL: 1) Poate de mult s-a stins în drum / În… albastre (sing.) – Vină! 2) A necăji – Din Venere şi Madonă: Lume ce gândea în basme şi… în poezii. 3) Că mii de ani i-au trebuit / Luminii… ne-ajungă – Din Speranţa: …marinarii pe mare îmblând, / Izbiţi de talazuri, furtune – Urare. 4) Dispoziţie sufletească – Două localităţi din Bangladesh. 5) Că mii de… i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă – Iar… ei abia acum / Luci vederii noastre – Ridate! 6) Tot astfel când al nostru dor / Pieri în… -adâncă (pl.) – Ceasul ultim îi… toată viaţa-i de durere (Înger şi demon). 7) Mă cunoşteau vecinii toţi-/ …nu m-ai cunoscut (Pe lângă plopii fără soţ) – Neclintit în convingeri cum a fost Eminescu. 8) Cal dobrogean – La steaua… -a răsărit– În veci! 9) Dimitrie Cantemir – Icoana stelei ce-a murit / Încet pe… se suie – Escale! 10) Zdrobiţi orânduiala cea… şi nedreaptă (Împărat şi proletar) – Altă capodoperă eminesciană: …nu cred nici în Iehova – Iunie (abr.). 11) …stinsului amor / Ne urmăreşte încă – Era pe când nu s-a…, / Azi o vedem, şi nu e. 12) Emis!– Reale, precum cugetările geniului poeziei româneşti.

Dicţionar: CLE, SIP, TST, DIA, ROT, ITNA.
 Prof. Nicolae Vicolov

            
                               
solutia
ALTE CAREURI CU EMINESCU           

Consultarea textului

La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga, Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga. Poate de mult s-a stins în drum În departari albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adânca, Lumina stinsului amor Ne urmareste înca.

La steaua este o meditaţie pe tema fortuna labilis,fiindcă steaua este un simbol al destinului şi, potrivit concepţiei poporului român, destinul stelei este dependent de destinul omului. Acest destin este dezbătut de Eminescu în Povestea magului rătăcitor în stele, iar de poetul popular în Mioriţa.

Poezia este construită pe simboluri care sugerează şi metonimii care inversează rolurile, Spre deosebire de sonetul III (Când însuşi glasul…),unde poetul caută să readucă icoana iubitei în minte, aici avem o detaşare, o renunţare, o înstrăinare. Textul este construit pe o analogie. Aşa cum imaginea stelei, pe care-o vedem, din cauza depărtării în timp şi spaţiu, nu mai corespunde unei realităţi („Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie: / Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, şi nu e”), tot astfel Când iubita, devenită iubire sau dor, numai există, lumina ei, icoana ei este încă prezentă în ştiinţa celor din jur: „Tot astfel când al nostru dor / Pieri în noapte-adâncă, / Lumina stinsului amor /Ne urmăreşte încă”.

Caracterul filosofic al poeziei este reprezentat de legea sublimării, sugerată în versul: „Icoana stelei ce-a murit”, corelat cu: „ Tot astfel când al nostru dor /Pieri în noapte-adâncă”,prin conceptele de fortuna labilis şipanta rhei, prin legea reacţiei („Azi o vedem, şi nu e”), prin legea armoniei şi echilibrului („La steaua care-a răsărit”).

Poezia poate fi înţeleasă, în contextul temei iubirii, şi ca o idilă trăită sub forma unei amintiri.

 

Solutia careului: La o artista 

F	A	M	I	L	I	A		A	M	O	R
E	T	E	R	N	A		S	L	U	G	I
R	A	R	A		S	U	F	E	R	I	T
I	C	I		N	O	T	A		I		M
C		T	R	E	M	U	R	A	N	D	A
I	G		A	T	I		A	R	D	E
T	E	S	T		E	A	M		E	S	C
	A	M	A	R		C	A	T		P	U
O	N		C	U	G	E	T	A	T	O	R
P	A	L	I	D	E		A	R	A	T	A
A		A	T	A	S	A		A	R	I	T
L	I	R	A		T	A	I	N	I	C	A